Iubirea veşnică a Maicii Domnului pentru Fiul ei şi pentru umanitate

Postul Adormirii Maicii Domnului

(…) Maica Domnului ne uşurează (sporeşte) şi ne adânceşte iubirea faţă de Iisus Hristos şi prin aceasta ne pune într-o legătură mântuitoare mai vie cu El. Nicolae Cabasila spune în acest sens: „O, la ce fericire şi sfinţenie a intrat ea, ca să conducă şi pe alţii la ele! O, mântuirea oamenilor şi lumină a lumii şi cale care conduci la Mântuitorul şi uşă şi viaţă! Tu care eşti vrednică să te numeşti cu toate acele numiri cu care a fost numit pentru mântuirea ce ne-a hărăzit-o însuşi Mântuitorul!“1.

Inima de mamă este cea mai apropiată de fiul ei. În cazul de faţă, inima Maicii Domnului e cea mai aproape de Iisus, iradiind din ea o simţire iubitoare mai vie şi în alte inimi. El, prin întruparea Lui ca om din ea, a umplut-o de această iubire culminantă faţă de El. Iisus nu lucrează mântuirea în oameni fără să le aprindă iubirea faţă de El. Dar iubirea fiecăruia faţă de El se aprinde nu numai din iubirea Lui ce-l atinge nemijlocit, ci şi din iubirea pe care El a aprins-o în ceilalţi oameni. Dar între aceştia locul prim şi central îl deţine Maica Domnului. Astfel, Biserica, în calitatea ei de trup tainic al lui Hristos, închegat prin harul sau iubirea Lui şi prin iubirea noastră aprinsă de iubirea Lui, cuprinde pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi îi uneşte nu numai cu El, ci şi întreolaltă. Iar între toate inimile care sunt unite prin iubirea Lui şi prin iubirea faţă de El, cea mai aprinsă de această iubire şi cea mai iradiantă a acestei iubiri este cea a Maicii Domnului. Căci ea, fiind Maica lui Hristos, este în acelaşi timp Mireasa Lui. Dar Mireasa este înconjurată de alte fecioare, sau rudenii ale ei (de alte suflete). Şi împreună formează Biserica. Sau toată Biserica, însuşindu-şi dragostea Maicii şi Miresei prime faţă de El devine Mireasa Lui2. W. Nyssen, interpretând fresca Maicii dulce iubitoare (Glykophilousa) din semicercul de deasupra portalului Mănăstirii Humor, zice: „În Maică Hristos îşi îmbrăţişează Mireasa, lumea, care şi-a luat obârşia din El, Mireasa Sa, Biserica, pe care şi-a logodit-o Sieşi“3.

De ce S-ar fi întrupat Fiul lui Dumnezeu ca om, dacă nu să umple de iubirea Sa de Fiul faţă de Tatăl pe oameni, comunicându-le iubirea Sa faţă de Tatăl, sau dându-le simţirea Sa de fii ai Tatălui, umplându-i în acelaşi timp şi de iubirea faţă de El, prin iubirea ce le-a arătat-o şi le-a comunicat-o El. Numai arătându-ne iubirea şi făcându-ne în stare să-L iubim şi să ne iubim, ne-a mântuit. Căci de nimic nu are atâta sete omul ca de iubire şi nimic nu-l împlineşte cu adevărat decât iubirea ce i se arată şi capacitatea de a iubi la rândul lui.

Dar de iubirea aceasta faţă de Tatăl şi faţă de El şi faţă de oameni a umplut-o mai mult decât pe toţi pe Maica Sa. Nu putem socoti că El ne-a mântuit numai plătind pentru păcatul nostru cu Sângele Său, lăsându-ne neschimbaţi în simţirea noastră răcită şi decăzută de pe urma păcatului strămoşesc.

În întruparea ca om a Fiului lui Dumnezeu, în jertfa, în învierea şi în înălţarea la cer a firii noastre de către El a lucrat şi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, operând o radicală schimbare în ea prin faptul că a umplut-o din nou de iubirea deplină faţă de Dumnezeu şi între purtătorii ei. Iubirea aceasta ne-a dovedit-o şi comunicat-o intrând în relaţia de Fiu cu o fiică a neamului omenesc. Prin aceasta S-a arătat nu numai Dumnezeu ca centru ultim de iradiere a iubirii nesfârşite, ci a ridicat şi o persoană dintre noi ca centru al iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi al iubirii noastre între noi, centru hrănit de iubirea Lui, pentru a-şi manifesta prin iubirea Sa faţă de noi şi să ne prindă şi pe noi prin El de iubirea faţă de El şi între noi. A ridicat o persoană umană la treapta iubirii de mamă a Lui şi de mamă a noastră, hrănită de iubirea Lui. A apărut astfel între noi iubirea cea mai înaltă nu numai în formă dumnezeiască, ci şi în forma omenească, adică în forma iubirii de mamă a lui Dumnezeu, ce se bucura de iubirea dumnezeiască, a Fiului ei şi e făcută în stare să-i răspundă aceleia pe măsura ei, ca să ne facă şi pe noi capabili, prin iradiere, să-i răspundem aceleia şi să ne iubim unii pe alţii cu iubirea sorbită din El întâi de ea şi de noi. (…)

Făcând abstracţie că în orice mamă sentimentul matern faţă de fiul ei se uneşte cu încrederea în el, care este mai mare decât în oricine altcineva, în cazul de faţă Fiul Maicii Domnului e cunoscut şi simţit de ea mai mult decât de oricine altcineva în acelaşi timp ca Dumnezeu, venit în lume cu misiunea cea mai înaltă, cu misiunea de a-i mântui pe oameni eliberându-i de neputinţele şi de moartea de pe urma păcatelor lor. Dacă n-ar fi avut şi credinţa în cuvântul îngerului că prin Cel ce Se va naşte din ea se va înfăptui mântuirea oamenilor, n-ar fi devenit nici Maică a Lui. Dar prin credinţa ei de la început, chiar dinainte de a-L primi în pântece şi a-L naşte, ea a devenit şi Maică, bucurându-se de un dar cu mult mai mare decât simpli credincioşi. A devenit Maică tocmai datorită credinţei ei mai mare ca a tuturor, pentru credinţa ei care a premers credinţa tuturor, pentru faptul că a primit cu credinţă vestirea îngerului şi cu credinţă a urmărit toate faptele Lui mântuitoare. Acest lucru l-a văzut şi Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, şi l-a mărturisit: „Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini întocmai cele spuse ei de la Domnul“ (Luca 1, 45). Dar însăşi Fecioara spune, lăudând pe Dumnezeu, deci şi pe Fiul ei ca Mântuitorul ei, (şi) în acelaşi timp declară că i-a făcut ei mărire Cel puternic şi că s-a bucurat duhul ei de Dumnezeu Mântuitorul ei şi drept urmare o vor ferici toate neamurile: „Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi sfânt este numele Lui“ (Luca 1, 46-49).

Adică, deşi Îl socoteşte pe Fiul ei Mântuitorul ei, iar pe sine roabă, declară în acelaşi timp că El, căutând spre smerenia sa, i-a făcut ei mărire, întrucât a ridicat-o la ameţitoarea (copleşitoarea, n.r.) cinste de Maică a Lui după omenitate şi de aceea o vor ferici toate neamurile. Fericirea aceasta a ei de către toate neamurile, prevăzută pentru tot viitorul, trebuie să exprime o fericire de care se va bucura de fapt în tot viitorul, nu o simplă laudă pentru un fapt trecut de pe urma căruia ea nu mai are o stare deosebită după aceea. Mărirea pe care i-a făcut-o ei Domnul e o mărire netrecătoare: e mărirea sau cinstirea de Maică a lui Dumnezeu, deci a unei legături permanente deosebite a ei cu Fiul ei în calitate de Maică a Lui.

Deci, având cu Fiul ei, cu Domnul nostru Iisus Hristos, o legătură permanentă de supremă intimitate, în calitate de Maică, prin aceasta îşi revarsă simţirea ei de Maică a Celui ce S-a făcut Fratele, sau Întâiul-Născut al nostru al tuturor la umanitatea cea nouă, chemată la viaţa netrecătoare a învierii, peste toţi cei care primesc calitatea ce li se oferă de fraţi după har ai Fiului ei. Totul în ea este simţire de Maică, pentru că s-a dăruit întreagă acestei misiuni şi numai ei, pentru că s-a dăruit întreagă Fiului ei dumnezeiesc, ca Fecioară. Ea nu şi-a împărtăşit simţirea ei între Fiul ei şi vreun bărbat, sau vreun alt copil, născându-L ca Fecioară şi trăind numai pentru El.

Dar în El îi iubeşte cu simţire de Maică pe toţi cei pe care El îi uneşte cu Sine ca fraţi ai Lui. Ea ne iubeşte pe noi ca Maică, pentru că Îl iubeşte pe El ca Maică şi ne învăluie cu grija şi duioşia ei de mamă pe toţi cei ce ne unim cu El prin credinţa în El şi prin iubirea faţă de El, sau pentru că voieşte să ne facem toţi fraţi ai Lui, unindu-ne cu El.

Teofan al Niceii († 381), în Cuvântul său despre Maica Domnului, în capitolul: „Maica Domnului, Maica noastră“, spune între altele: „Ce cuvânt ar putea lăuda cu vrednicie, sau înfăţişa măcar în parte mulţimea, felurimea, belşugul şi bogăţia binefacerilor ei şi a darurilor de obşte şi particulare ce decurg fără încetare ca nişte râuri veşnice din adâncul (abisul) milei ei, din care cele mai multe sunt neştiute de cei mulţi, ca să nu zic de toţi. Dar şi-ar putea închipui cineva întrucâtva bunătatea ei dumnezeiască faţă de noi, dacă s-ar gândi la duioşia, la dragostea şi la gingăşia inimii preamiloase şi preaduioase a unei mame faţă de copilul ei frumos şi bun, mai ales dacă e singurul ei născut şi prea iubitor şi se află în vârsta copilăriei. Mama aceasta uită de toate ale sale, ba mai mult, chiar şi de ea, aproape cu totul, şi se dăruieşte întreagă copilului preaiubit şi grijii de el, trăind mai mult în el decât în ea. De aceea, când acela e bolnav şi necăjit, suferă cu el; când acela plânge, plânge cu el; când se bucură, se veseleşte cu el; şi ca şi când ar fi propriul ei mădular, sau partea cea mai lăuntrică a ei, suferă împreună cu el de întâmplările şi pătimirile lui, mai bine zis, şi-ar da bucuros chiar şi propria ei viaţă pentru viaţa lui.

Dacă va cugeta deci cineva la acestea şi la cele asemenea, îşi va închipui puţin adâncul (abisul) dragostei, grija şi duioşia Maicii lui Dumnezeu faţă de noi. Mai bine zis, dacă trebuie să spunem adevărul, aşa de mult se deosebeşte duioşia ei mai înaltă decât orice duioşie faţă de noi, de duioşiile cele mai miloase de mamă, înfăţişate mai sus ca icoane, cât de mult se deosebeşte bunătatea de răutate şi adevărul de rătăcire. «Căci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri!» (Luca 11, 13)... Iar dacă dumnezeiescul Pavel, sorbind din izvorul dumnezeiesc, de viaţă începător şi nemuritor (al lui Hristos), din vistieria iubirii, împreună cu toţi sfinţii, zice: «Cine e slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?» (Filip. 2, 7), ba dorea să fie şi anatema de la Hristos pentru mântuirea fraţilor, ce n-ar spune şi ce n-ar dori pentru noi izvorul şi vasul primitor al acestui râu întreg de viaţă veşnică“4.

Pe drept cuvânt, Biserica a întemeiat nădejdile credincioşilor în ajutorul de tot felul ce ni-l poate da Sfânta Fecioară, pe unirea ei strânsă cu izvorul nesecat al milelor şi al vieţii, care este Fiul ei şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. De aceea ea îi cântă: „Bucură-te purtătoare a toată dumnezeirea“ (Utrenia Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, la Laude).

Dar Biserica, făcând distincţie clară între Cel ce are viaţa şi iubirea nesfârşită prin Sine şi între Născătoarea lui Dumnezeu ca om, care a primit în ea pe Cel ce are această viaţă şi iubire prin Sine şi rămâne pururea strâns unită cu El, pe de o parte o numeşte pururea rugătoare pentru noi, pe de alta o socoteşte că prin ea însăşi ne vin nenumăratele ajutoare pentru care se roagă. Ea e unită mai strâns cu Fiul ei decât toată făptura, fiind mai îndumnezeită decât toată zidirea. Dar e cel mai unită nu numai pentru că e Maica Lui atotiubitoare, ci şi pentru că dându-şi seama mai mult decât toată făptura de mărirea dumnezeirii Lui, datorită maximei apropieri faţă de El, se roagă Lui mai intens decât orice făptură, însăşi această rugăciune fiind deci şi ea un mijloc al acestei strânse uniri cu El. Rugăciunea ei este unită cu iubirea ei. Cu cât e mai mare iubirea ei faţă de El şi cunoaşterea Lui de către ea, cu atât I se roagă mai mult. Dar tocmai pentru că este unită cu El la culme prin calitatea ei de Maică atotiubitoare şi neîncetat rugătoare, datorită cunoaşterii culminante a Lui într-un extaz sau al iubirii totale, ne poate şi da mai mult decât oricare din această unire cu întreaga vistierie a bunătăţilor, toate ajutoarele.

Astfel, în rugăciunea către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu de la sfârşitul Acatistului Bunei Vestiri, Biserica alternează lauda puterii ei de a face orice bine cu cererea rugăciunilor ei către Domnul Iisus Hristos. După ce îi spune la început: „Prea Curată Doamnă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care poţi face tot binele“, după puţin îi cere: „Şi acum, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, întru tot cântată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător şi de toată primejdia“. Apoi continuă unind fapta ei de ajutorare cu rugăciunea ei pentru noi, ceea ce înseamnă că fapta ei e nedespărţită de fapta Fiului rugat de ea şi unit cu ea: „Ci până la sfârşit, cu rugăciunile tale ne păzeşte neosândiţi, ca prin paza şi cu ajutorul tău mântuiţi fiind, mărire... să înălţăm lui Dumnezeu“.

Tot ajutorul, toată puterea îşi are ultimul izvor în Dumnezeu. Dar cel ce se roagă cu toată căldura se uneşte cu Dumnezeu. Şi deci nu se mai poate spune că Dumnezeu ajută pe cineva în mod despărţit de cel ce se roagă pentru el. Dar cea mai fierbinte rugătoare către Dumnezeu pentru noi este Născătoarea de Dumnezeu, datorită inimii ei de mamă a Lui.

Ea se uneşte prin rugăciunea fierbinte şi neîncetată, care niciodată nu socoteşte că a ajuns la capătul ei, cu abisul iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, pe care vrea să-l soarbă întreg în sine. Ea se scufundă astfel tot mai adânc în acest abis al iubirii lui Dumnezeu, făcându-şi-l propriu ei. Inima ei nu se mai satură de a-şi însuşi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi deci de a-şi aprinde tot mai mult iubirea sa faţă de noi. În rugăciunea ei ce tinde să se umple de o iubire tot mai mare se efectuează unirea ei nemărginită atât cu Dumnezeu, cât şi cu noi. Prin rugăciunea ei ce tinde să cuprindă infinitul iubirii lui Dumnezeu faţă de ea şi infinitul milei faţă de noi, îşi face lăuntrice toate darurile lui Dumnezeu cele pentru oameni, dar şi le face lăuntrice nu numai pentru ea, ci şi pentru a le revărsa spre noi, odată ce grija de noi este motivul principal al rugăciunii ei, dat fiind că îşi face proprii şi toate necazurile noastre. Astfel rugăciunea ei se umple de puterea ce-i vine din Dumnezeu. Pe măsura rugăciunii ei este şi puterea ce o primeşte şi o revarsă din Dumnezeu peste noi.

Vorbind de unirea ei cu Cel ce S-a născut din ea şi are în El viaţa nesfârşită şi de folosul pe care ea îl revarsă astfel peste noi, Biserica spune în cântarea ei: „Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciune neadormită şi întru folosinţă nădejdea cea neschimbată, mormântul nu a ţinut-o, căci ca pe Maica Vieţii la viaţă o a mutat Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea feciorelnic“ (Condacul de la Utrenia Adormirii). Mormântul nu o a ţinut pentru că nu i-a putut opri rugăciunea, sau legătura vie cu Dumnezeu şi manifestarea cea mai puternică a conştiinţei spirituale de persoană. Însăşi pururea fecioria ei, unită cu calitatea de Maică, exprimă legătura ei îndoită cu Dumnezeu, Fiul ei.

Văzând-o prin aceasta ca subiect plin de iubire şi deci de putere al izbăvirii noastre din toate nevoile, credincioşii îi cântă cu convingere foarte des: „Apărătoarei Doamne, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie (Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi). Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să-ţi strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară“.

Dar calitatea ei de subiect al ajutorului ce ni-l dă, al faptelor de apărare din nevoi, nu e despărţită de calitatea ei de rugătoare plină de cea mai fierbinte şi nesăturată iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de noi. (…)

Unirea rugăciunii Maicii Domnului către Dumnezeu şi a ajutorului de la Dumnezeu către noi ce ne vine prin ea şi-a găsit o expresie simbolică, în cultul Bisericii Ortodoxe, în vorbirea ei frecventă a acestuia despre Acoperământul Maicii Domnului ţinut de ea întins peste noi spre apărarea noastră de toţi vrăjmaşii şi de toate nevoile, ca şi spre ajutorarea ce ne vine prin el. (…)

Acoperământul Maicii Domnului, susţinut puternic prin rugăciunea ei neadormită, înseamnă multe lucruri: ocrotirea, păzirea, apărarea, dar şi sprijinirea noastră şi dăruirea a tot lucrul bun şi de folos. 

Multele înţelesuri ale acoperământului Maicii Domnului şi întemeierea lui pe rugăciunile ei către Fiul ei sunt descrise în cântările la sărbătoarea „Acoperământului Maicii Domnului“ din 1 octombrie. Sărbătoarea aceasta s-a rânduit în urma unei vederi a călugărului Andrei cel nebun pentru Hristos în Biserica Vlaherne din Constantinopol, în zilele împăratului Leon cel înţelept (secolul al X-lea), vedere prin care s-a confirmat înţelegerea de mai înainte a ajutorului Maicii Domnului ca un acoperământ întins de ea peste lume. Acest călugăr sfânt a văzut pe Maica Domnului ca un acoperământ întins de ea peste lume. Acest călugăr sfânt a văzut pe Maica Domnului în timpul unei privegheri de toată noaptea, la care participa o mare mulţime de credincioşi, stând în văzduh ca ocrotitoare a toată lumea şi rugându-se şi acoperind poporul, cinstitul ei omofor strălucind de lumină şi înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe împrejurul ei. Întrucât omoforul închipuieşte luarea pe umeri a grijii pentru poporul credincios, în acoperirea noastră de către Maica Domnului cu omoforul se arată apărarea noastră de către ea dinspre orice rău, din răspunderea luată de către ea pentru noi, răspundere care o face să se roage pentru noi neîncetat şi cu fierbinte stăruinţă Fiului ei. (…)

Acoperământul Maicii Domnului este strălucitor de lumină, pentru că el alungă dimprejurul nostru şi din noi întunericul iraţional al patimilor şi viforul ispitelor, dar şi pentru că prin el străbate ca printr-un nor străveziu lumina soarelui Hristos. (…)

În unirea maximă a Fiului lui Dumnezeu cu Maica Sa, care L-a făcut ca om, comunicându-I sângele şi simţirea ei, se arată nu numai îndumnezeirea pământului, ci şi înomenirea cerului prin ridicarea în el, lângă Fiul lui Dumnezeu, a celei mai intense iubiri omeneşti, a iubirii materne, în forma ei cea mai curată.

* Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea“, Glasul Bisericii, 1979, nr. 9-10, pp. 938-950 (Titlul şi sublinierile din text aparţin redacţiei).

note

1 Ibidem, p. 218

2 Ca Maică şi Mireasă vede W. Nyssen pe Sfânta Fecioară în fresca din semicercul de deasupra portalului de apus al Mănăstirii Humor. Vezi W. Nyssen, Pământ cântând în imagini, Bucureşti, 1978, p. 146: „Pruncul pe care L-a născut Maria este în acelaşi timp Mirele ei“.

3 Idem, op. cit. , p. 147

4 Martin Jugie, Theophanes Nicaenus (†381), Sermo in Sanctissimam Deiparam, Roma, 1935, cap. XII, p. 150 şi următoarele.

Sursa http://ziarullumina.ro/cuvant-teologic/iubirea-vesnica-maicii-domnului-pentru-fiul-ei-si-pentru-umanitate

Paraclisul Maicii Domnului

Paraclisul Maicii Domnului se poate face oricand, dar in mod deosebit in postul Adormirii Maicii Domnului.

 Facere a lui Teostirict Monahul; dupa altii, a lui Teofan

Acest paraclis se canta la intristarea sufletului si la vreme de nevoie.

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri.
4. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat.
7. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fala Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne.
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Dumnezeu este Domnul... (de 3 ori)

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Catre Nascatoarea de Dumnezeu, acum cu osardie sa alergam noi pacatosii si smeritii si sa cadem cu pocainta, strigand din adancul sufletului: stapana, ajuta-ne, milostivindu-te spre noi; grabeste ca pierim sub multimea pacatelor; nu intoarce pe robii tai deserti, ca pe tine singura nadejde te-am castigat (de doua ori).

Slava... Si acum...

Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi? Nu ne vom departa de tine, stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
5. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
6. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Nascatoarei de Dumnezeu

Cantarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmosul:

Apa trecand-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand israeliteanul, striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg cautand mantuire: o, Maica a Cuvantului si Fecioara, de rele si de nevoi mantuieste-ma.

Asupririle chinurilor ma tulbura si de multe scarbe se umple sufletul meu; alina-le, Fecioara cu linistea Fiului si Dumnezeului tau, ceea ce esti cu totul fara de prihana.

Slava...

Pe tine, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul si Dumnezeu, te rog, Fecioara, izbaveste-ma din nevoi, ca la tine scapand acum imi tind si sufletul si gandul meu.

Si acum...

Fiind bolnav cu trupul si cu sufletul cercetarii celei dumnezeiesti si purtarii tale de grija invredniceste-ma tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce esti buna si Nascatoarea Celui bun.

Cantarea a 3-a:

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta; ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, «Unule, iubitorule de oameni».

Folositoare si acoperamant vietii mele te pun pe tine, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; tu ma indrepteaza la adapostirea ta, ceea ce esti pricina bunatatilor si credinciosilor intarire una intru tot laudata.

Te rog, Fecioara, risipeste-mi tulburarea sufletului si viforul scarbelor mele, ca tu, mireasa dumnezeiasca, pe Hristos incepatorul linistei ai nascut, ceea ce esti de Dumnezeu fericita.

Slava...

Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunatatilor, bogatia facerii de bine izvoraste-o tuturor, ca toate le poti ca ceea ce ai nascut pe Hristos cel puternic intru tarie, una preacurata.

Si acum...

Fiind cuprins de neputinte cumplite si de chinurile bolilor, tu, Fecioara ajuta-mi; cer ajutorul tau Fecioara, ca pe tine te stiu comoara de tamaduiri neimputinata si necheltuita, ceea ce esti cu totul fara de prihana.

Urmatoarele stihiri se zic dupa Cantarea a 3-a si a 6-a:

Izbaveste de nevoi pe robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, ca toti, dupa Dumnezeu, la tine scapam, ca si catre un zid nestricat si folositor.

Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule... la care pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul: Doamne miluieste (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv si iubitor de oameni... si indata sedealna, glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus cautand...

Ceea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu deadinsul strigam catre tine, Nascatoare de Dumnezeu, stapana: Vino degrab si ne izbaveste pe noi din nevoi, ceea ce esti singura grabnic folositoare.

Cantarea a 4-a:

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta. Tulburarea patimilor mele si viforul gresealelor mele alina-le, ceea ce ai nascut pe Domnul indreptatorul, dumnezeiasca mireasa.

Chemand eu adancul milostivirii tale, dami-l mie, ceea ce ai nascut pe Cel milostiv si pe Mantuitorul tuturor celor ce te lauda pe tine.

Slava...

Indulcindu-ne Preacurata, cu darurile tale, tie cantare de multumire cantam, stiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Si acum...

Nadejde si intarire si zid de scapare nemiscat castigandu-te pe tine, ceea ce esti intru tot laudata, de tot necazul ne izbavim.

Cantarea a 5-a:

Irmosul:

Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt; pacea Ta da-ne-o noua, lubitorule de oameni.

Umple, Preacurata, de veselie viata mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata, ceea ce ai nascut pricina veseliei.

Izbaveste-ne pe noi din nevoi, Nascatoare de Dumnezeu, curata, ceea ce ai nascut izbavirea cea vesnica si pacea, care covarseste toata mintea.

Slava...

Risipeste negura gresealelor mele, dumnezeiasca mireasa, cu stralucirea luminii tale, ceea ce ai nascut lumina cea dumnezeiasca si vesnica.

Si acum...

Tamaduieste, curata, neputinta sufletului meu, invrednicindu-ma cercetarii tale, si sanatate, cu rugaciunile tale, daruieste-mi.

Cantarea a 6-a:

Irmosul:

Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune scarbele mele; ca s-a umplut sufletul meu de rautati si «viata mea s-a apropiat de iad, si ca Iona ma rog: Dumnezeule, «din stricaciune scoate-ma».

Cum a mantuit de moarte si de putrejune firea mea care era tinuta de moarte si de putrejune, pe Sine insusi dandu-Se spre moarte, Fecioara, roaga-te Fiului si Dumnezeului tau, sa ma izbaveasca si de rautatile vrajmasului.

Pe tine te stiu folositoare si pazitoare prea tare vietii mele, fecioara, care risipesti tulburarea napastelor si izgonesti asupririle diavolilor; de aceea ma rog totdeauna; izbaveste-ma de stricaciunea chinurilor mele.

Slava...

Pe tine, Fecioara, te-am dobandit ca un zid de scapare si sufletelor mantuire desavarsita si desfatare intru scarbe: de lumina ta pururea ne bucuram, o, stapana; si acum ne izbaveste din nevoi si din chinuri.

Si acum...

Acum zac in patul durerilor si nu este tamaduire trupului meu; ci ma rog tie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu, Mantuitorul lumii si Tamaduitorul bolilor, ridica-ma din stricaciunea durerilor.

Preotul pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul, asa cum s-a aratat dupa Cantarea a 3-a.

Apoi ecfonisul si condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce esti pazitoarea crestinilor nebiruita, si rugatoare neincetata catre Facatorul, nu trece glasurile cele de rugaciune ale pacatosilor; ci sarguieste ca o buna spre ajutorul nostru, care cu credinta ne rugam tie: grabeste spre rugaciune si te nevoieste spre imblanzire, aparand pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tau in tot neamul si neamul.

Stih: Asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.

Evanghelia

Diaconul: Intelepciune drepti...

Din Sfanta Evanghelie de la Luca, citire: (I, 39-49, 56)

In zilele acelea, sculandu-se Maria, s-a dus in graba la munte, intr-un oras al lui Iuda, si a intrat in casa lui Zaharia, si s-a inchinat Elisabetei. Iar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, a saltat pruncul in pantecele ei; si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant si a strigat cu glas mare si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde cinstea aceasta pentru mine, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Caci iata, cum a ajuns glasul inchinarii tale in urechile mele, a saltat pruncul de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca vor fi implinite intocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Mareste, sufletul meu, pe Domnul si se bucura duhul meu de Dumnezeu Mantuitoral meu, pentru ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Iata, de acum, ma vor ferici toate neamurile, pentru ca mi-a facut mie marire Cel puternic si sfant este numele Lui. Si a ramas Maria impreuna cu Elisabeta, ca la trei luni Apoi s-a inapoiat la casa sa.

Slava..., glasul al 2-iea:

Parinte, Cuvinte si Duhule, Treime Sfanta, curateste multimea gresealelor noastre.

Si acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresealelor noastre.

Stih: Miluieste-ne Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, curateste faradelegile noastre.

Si stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toata nadejdea...

Ajutorului omenesc nu ne incredinta pe noi, Preasfanta Stapana, ci primeste rugaciunea robilor tai, ca scarbele ne cuprind si nu putem rabda sagetariie diavolilor; acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacatosii, pururea fiind biruiti; mangaiere nu avem afara de tine, stapana lumii. Nadejdea si folositoarea credinciosilor, nu trece rugaciunile noastre, ci le fa de folos.

Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese rusinat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ci cerand dar bun, primeste daruirea catre cererea cea de folos.

Prefacerea celor scarbiti, izbavirea celor neputinciosi fiind, izbaveste pe robii tai, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, pacea celor din razboaie, linistea celor inviforati, singura folositoare a credinciosilor.

Preotul zice:

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, Cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugaciunile preacuratei stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor puteri ceresti celor fara de trup; cu rugaciunile cinstitului maritului prooroc inaintemergatoruiui si Botezatorului Ioan; ale sfintilor maritilor si intru tot laudatilor apostoli; ale celor intre sfinti parintii nostri, mari dascali si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul si Ioan Gura de Aur; Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei si Spiridon al Trimitundei, facatorii de minuni; ale sfintilor, maritilor, bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatori parintii nostri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel simtit si Dimitrie cel Nou; ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana; ale sfantului (N) a carui pomenire o savarsim astazi, si pentru ale tuturor sfintilor, rugamu-ne, mult-milostive, Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii si ne miluieste pe noi.

Doamne miluieste (de 12 ori), apoi ecfonisul: Cu mila si cu indurarile si cu iubirea de oameni...

Cantarea a 7-a:

Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oarecand, cu credinta Treimii, vapaia cuptorului au calcat-o, cantand: «Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat».

Cand ai vrut sa randuiesti mantuirea noastra, Mantuitorule, Te-ai salasluit in pantecele Fecioarei, pe care ai aratat-o folositoare lumii. Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri.

Maica preacurata, roaga pe Domnul milei pe Care L-ai nascut, sa izbaveasca de pacate si de intinaciune sufleteasca pe cei ce canta cu credinta: Bine esti cuvantat Dumnezeu! parintilor nostri

Slava...

Comoara de mantuire si izvor de curatie, turn de tarie si usa de pocainta, pe ceea ce Te-a nascut pe Tine ai aratat-o celor ce canta: Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri.

Si acum...

De neputintele trupesti si de pacatele sufletesti pe cei ce vin cu dragoste catre acoperamantul tau cel dumnezeiesc, Invredniceste-i sa fie tamaduiti, Nascatoare de Dumnezeu, care ai nascut noua pe Mantuitorul Hristos.

Cantarea a 8-a:

Irmos: Pe imparatul ceresc...

Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinta de ajutor de la tine, Fecioara, pe cei care canta si te preainalta intru «toti vecii».

Tamaduieste neputintele sufletului meu si durerile trupului meu, Fecioara, ca sa te slavesc, curata, in veci.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.

Bogatie de tamaduiri versi, Fecioara, celor ce te lauda cu credinta si preainalta nasterea ta cea de negrait.

Si acum...

Tu izgonesti asuprirea si navalirea patimilor, Fecioara; pentru aceea te laudam intru toti vecii.

Irmosul:

Sa laudam bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.

Pe imparatul ceresc, pe Care il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.

Cantarea a 9-a:

Irmosul:

Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te 'cu cetele cele fara de trup'.

Sa nu intorci fata ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioara, care ai nascut pe Hristos, Cel ce a sters toata lacrima de pe fata tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioara, ceea ce ai primit plinirea bucuriei si ai pierdut grija pacatului,

Slava...

Cu stralucirea luminii tale lumineaza. Fecioara, negura nestiintei si o izgoneste de la cei ce cu credinta te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu.

Si acum...

Pe mine care zac de boala in locul cel de rautate, tamaduieste-ma, Fecioara, si ma intoarce dintru nesanatate in sanatate.

Catavasia:

O , prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se lupta cu noi surpa-i, cu dreapta ta cea stapanitoare si atotputernica, si celor ce sunt in scarbe le ajuta, pe cei asupriti ii mantuieste si dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti cate le voiesti.

Apoi:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Cand de pe lemn...

Pentru toti care scapa cu credinta sub acoperamantul tau cel puternic te rogi, ceea ce esti buna; ca noi pacatosii nu avem alta izbavire catre Dumnezeu in nevoi si in necazuri, pururea fiind.

Incarcati cu multe pacate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cadem inaintea ta sa ne izbavesti pe noi, robii tai, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tau in tot neamul si neamul.

Tuturor scarbitilor bucurie si asupritilor folositoare si flamanzilor datatoare de hrana, strainilor mangaiere, celor invaluiti adapostire, bolnavilor cercetare, celor neputinciosi acoperamant si sprijinire, toiag batranetilor, tu esti, Preacurata, Maica Dumnezeului celui de sus; pentru aceea tie ne rugam: grabeste si miluieste pe robii tai.

Stih: Asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.

Bucura-te, Fecioara preacurata; bucura-te, cinstitul sceptru al imparatului Hristos; bucura-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taina; bucura-te, usa cerului si rugul cel nears; bucura-te, lumina a toata lumea; bucura-te, bucuria tuturor; bucura-te, mantuirea credinciosilor; bucura-te, aparatoarea si scaparea tuturor crestinilor, stapana.

Slava... Si acum..., glasul al 8-lea:

Bucura-te, lauda a toata lumea; bucura-te, casa Domnului; bucura-te, munte umbrit; bucura-te scapare; bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur; bucura-te, Preacurata, care esti slava crestinilor; bucura-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te, rai; bucura-te, masa cea dumnezeiasca; bucura-te, biserica; bucura-te nastrapa de aur; bucura-te, bucuria tuturor!

In timp ce preotul cadeste altarul si poporul, se canta aceste tropare ale Nascatoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapana lumii, cu cantari sa o cinstim.

Pentru pacatele mele cele multe mi se bolnaveste trupul, si slabeste sufletul meu; la tine scap, ceea ce esti plina de daruri; nadejdea tuturor celor fara de nadejde, tu imi ajuta.

Stapana si Maica Izbavitorului, primeste rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa fii folositoare catre Cei ce S-a nascut din tine, o, stapana lumii, fii mijlocitoare.

Cantam cu osardie acum cantare de bucurie tie, celei intru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu. Cu inaintemergatorul si cu toti sfintii, roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ne mantuiasca pe noi.

Toate ostile ingeresti, inaintemergatorul Domnului, cei doisprezece apostoli si toti sfintii, impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuiasca pe noi.

Milostiva fii mie, smeritului, ca afara de tine alta scapare nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de pacate. Miluieste-ma, nadejdea crestinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule.., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., Ca a Ta este imparatia... Si troparele, glasul al 6-lea; Miluieste-ne pe noi, Doamne... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii... (cauta la p. 8),

Preotul zice ectenia:

Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste,

Doamne miluieste (de 3 ori).

Inca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mantuirea cercetarea, iertarea, buna-sporire si chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) si pentru ca sa li se ierte toata greseala cea de voie si cea fara de voie.

Doamne miluieste (de 3 ori).

Inca ne rugam ca sa fie pazit sfant locasul acesta, tara aceasta, orasul acesta si toate orasele si satele, de boala, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, bland, si lesne iertator sa ne fie noua bunul si iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, si sa-si intoarca toata mania care se porneste asupra noastra, sa ne izbaveasca pe noi de ingrozirea Lui cea dreapta, care este asupra noastra, si sa ne miluiasca pe noi.

Doamne miluieste (de 40 ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, si, Milostive, milostiv fii noua, Stapane, pentru pacatele noastre si ne miluieste pe noi.

Doamne miluieste (de 3 ori) si ecfonisul:

Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Paraclisul Maicii Domnului - Otpustul:

Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cu folosintele cinstitelor cerestilor netrupesti puteri, cu rugaciunile cinstitului maritului prooroc, inainte mergatorului si botezatorului Ioan, ale sfintilor slavitilor intru tot laudatilor Apostoli, ale Sfantului Ierarh Nicolae facatorul de minuni, ale sfintilor mari mucenici Dimitrie Izvoratorul de mir, Gheorghe purtatorul de biruinta si Artemie, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva, cu ale sfintilor dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana, si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si iubitor de oameni.
Strana: Amin.
Stapana, Stapana, primeste rugaciunile nevrednicilor robilor tai, si ne izbaveste pe noi din toata nevoia si necazul. Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub sfant acoperamantul tau.
Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi.
Amin.


Sursa
 http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/paraclisul-prea-sfintei-nascatoarei-dumnezeu-72536.html

Acatistul Maicii Domnului

 Bucuria tuturor celor necajiti

 

Acatistul Maicii Domnului

Maica Domnului - Bucuria tuturor celor necajiti !

Slava Tie Dumnezeul nostru... Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia... Miluieste-ne pe noi... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii...

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

O, Preasfanta Stapana, Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos, cad inaintea ta si ma rog tie, Maicii Imparatului, mai inainte indreptand catre tine aceasta nevrednica a mea rugaciune, pe care si primind-o Maica Imparatului Aceluia ce imparateste cerul si pamantul, o du la Imparatul imparatilor, Domnul tuturor, la Fiul si Dumnezeul tau, si cere mie iertare de toate pacatele mele. Vietii mele da-i indreptare si la sfarsitul meu trecere neingrozita de vrajmasii cei din vazduh; fii mie povatuitoare, sa-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Imparatiei si acolo sa ma indulcesc de dulceata raiului si de veselia acelei cetati inalte, a Ierusalimului de sus cel preafrumos si de frumusetile lui cele nespuse; de stralucirea luminii Treimii celei cu trei straluciri si de dulcele glas al cantarilor ingeresti. Carei slave si bucurii ma fa mostean si partas cu toti sfintii, ca toate le poti ca Maica Imparatului celui atotputernic. Si acum, dar mai ales in acest ceas, ma auzi pe mine, cel ce stau inaintea ta, Stapana cu totul milostiva. Ia aminte, Doamna Imparateasa, spre mine, care aduc tie cantare de rugaciune asa:

Condacul 1

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din vesnica moarte, prin darul Celui ce S-a nascut din tine, Hristos Dumnezeul nostru si prin mijlocirea ta cea de maica inaintea Lui, aducem tie, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi robii tai din toate nevoile si suferintele, care strigam tie: Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Icosul 1

Ingerul cel mai inainte statator din cer a fost trimis sa zica tie, Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te; vestind, prin Dumnezeiasca intrupare a lui Hristos, bucuria ce avea sa se nasca din tine la toata lumea, care pierea in necazuri. Pentru aceasta si noi cei impovarati cu pacate, nadejde de mantuire prin tine dobandim, pentru care cu umilinta strigam tie:
Bucura-te, bunavointa a lui Dumnezeu catre noi cei pacatosi.
Bucura-te, tare aparatoare a celor ce se caiesc inaintea lui Dumnezeu pentru pacatele lor.
Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut.
Bucura-te, izbavirea lacrimilor Evei.
Bucura-te, ceea ce ne curatesti de intinaciunea pacatelor.
Bucura-te, baie, care speli cugetul nostru.
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul, Care in dar curata faradelegile noastre.
Bucura-te, cea cu totul minunata, impacarea tuturor catre Dumnezeu.
Bucura-te, pod, care cu adevarat ne treci pe noi de la moarte la viata.
Bucura-te, ceea ce ai mantuit lumea din potopul pacatului.
Bucura-te, scara cereasca, pe care s-a pogorat la noi Domnul.
Bucura-te, mijlocitoarea tuturor catre Dumnezeu.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 2-lea

Vad izvoare de minuni revarsandu-se de la sfanta ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, asupra celor care in genunchi stau si cu credinta se roaga tie, ca tu, fiind buna, esti grabnic ajutatoare tuturor; aparatoarea celor asupriti, nadejdea celor deznadajduiti, mangaierea celor intristati, hranitoarea celor flamanzi; celor goi imbracaminte, celor feciorelnici curatie, celor straini buna povatuitoare, celor osteniti sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi buna auzire, celor bolnavi grabnica vindecare. Pentru aceasta dupa cuviinta, cu multumire cantam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Pricina cea neinteleasa a chinurilor cumplite, care vin asupra noastra, cautand noi sa o intelegem, catre tine alergam, o, Maica si Fecioara, mangaiere si mantuire cerand. Iar tu, ca ceea ce esti buna, invata-ne pre noi a alege dintr-insele, purtarea de grija, cea cu milostivire a Fiului tau si Dumnezeului nostru Celui bun, spre mantuirea sufletelor noastre si spre curatirea pacatelor noastre cele de multe feluri si cu bucurie strigam tie:
Bucura-te, adapostire buna a celor inviforati.
Bucura-te, intarire a celor ce slabesc in credinta.
Bucura-te, ceea ce esti singura maica a milostivirii.
Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor ce sunt in nevoi si in necazuri.
Bucura-te, ceea ce prin necazuri curatesti pacatele noastre.
Bucura-te, ceea ce prin intristari vindeci neputintele noastre cele sufletesti si trupesti.
Bucura-te, ceea ce ne inveti pe noi a nu iubi bunatatile acestei lumi desarte si trecatoare.
Bucura-te, ceea ce ridici mintea noastra din lumea cea desarta, la cele mai presus de lume.
Bucura-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pamanteasca, catre dragostea lui Dumnezeu cea cereasca.
Bucura-te, ceea ce, chiar si in suferintele noastre, ne dai noua mangaiere si viata plina de dar.
Bucura-te, fagaduinta bunatatilor celor ceresti.
Bucura-te, mijlocitoarea bucuriei celei vesnice.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 3-lea

Cu putere de sus ma intareste Stapana preabuna, pe mine robul tau care sunt neputincios sufleteste si trupeste si ma invredniceste de cercetarea si de purtarea ta de grija, alungand negura mahnirii si a intristarii de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mantuit, pururea sa cant lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Avand nespusa bogatie de milostivire, tuturor celor necajiti le intinzi mana de ajutor, tamaduind neputintele, vindecand bolile si patimile. Pentru aceasta, Stapana preabuna, nu trece cu vederea pe robii tai, care zac pe patul durerii si striga tie:
Bucura-te, comoara de mult pret al milei tale.
Bucura-te, ceea ce esti nadejdea celor deznadajduiti.
Bucura-te, tamaduirea trupurilor noastre.
Bucura-te, puternica ajutatoare a celor neputinciosi.
Bucura-te, aparatoare si intarire a celor ce slabesc in credinta.
Bucura-te, ceea ce mania lui Dumnezeu, cu rugaciunile tale, degrab o potolesti.
Bucura-te, ceea ce, cu puterea rugaciunilor tale, patimile noastre le potolesti.
Bucura-te, vedere a orbilor si auzire a surzilor.
Bucura-te, umblare a schiopilor si vorbire a mutilor.
Bucura-te, vindecare prin credinta a celor bolnavi.
Bucura-te, ca prin tine, dupa masura credintei, se dau vindecarile.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 4-lea

De felurite necazuri, de ispite si de nevoi sunt cuprinsi robii tai, ale caror greutati nu le mai pot rabda; dar tu, fiind Maica milostiva a Mantuitorului si Dumnezeului nostru, ridica mainile tale catre Fiul tau, rugandu-L sa caute spre intristarea inimii robilor tai si din adancul deznadejdii sa ne ridice pe noi, care cu credinta cantam Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Preasfanta Fecioara si Maica cele spuse mai inainte de Dreptul Simeon, ca "prin insuti sufletul tau va patrunde sabia", ai pazit aceste cuvinte intru inima ta, stiind ca bucuria de maica pentru fiu este impletita cu multe necazuri in lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce sti necazul si suferinta intru toate, cunosti si intristarea noastra; si ca ceea ce esti singura Maica a tuturor, auzi-ne si pe noi care cu credinta strigam tie:
Bucura-te, ceea ce ai nascut lumii bucurie, pe Hristos Mantuitorul nostru.
Bucura-te, ceea ce izbavesti lumea din necazuri cu mijlocirile tale.
Bucura-te, ceea ce ai rabdat ocarile si clevetirile asupra Fiului tau.
Bucura-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreuna ai patimit.
Bucura-te, mangaierea maicilor celor intristate.
Bucura-te, ceea ce ne pazesti, cu darul Fiului tau.
Bucura-te, a noastra grabnica ajutatoare intru toate nevoile.
Bucura-te, indreptarea si povatuitoarea celor rataciti.
Bucura-te, hrana si pazitoarea pruncilor.
Bucura-te, povatuitoarea tinerilor.
Bucura-te, Maica celor sarmani.
Bucura-te, sprijinul si mangaierea vaduvelor.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 5-lea

Vazand sangele cel dumnezeiesc al Fiului tau varsandu-se pe cruce pentru mantuirea noastra, ca o sluga a Domnului, cu smerenie plecandu-te voii Tatalui Care este in ceruri, ne-ai aratat noua chipul patimirii si al rabdarii, ca si noi cand suntem in cuptorul ispitelor si al nevoilor, cu smerenie sa ne rugam lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vazandu-te pe tine Fiul tau si Dumnezeul nostru stand langa Cruce cu ucenicul Lui cel iubit si cu inima sfasiata de durere si suferind asemenea Lui, a zis: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata mama ta", facandu-ti tie fii pe toti cei ce cred in El. Noi ca niste partasi ai necazurilor si ai patimilor Fiului tau, spre tine, mijlocitoare Maica, toata nadejdea avand-o, cu credinta strigam tie:
Bucura-te, Maica neamului crestinesc.
Bucura-te, ceea ce ai impreunat pe Dumnezeu cu oamenii.
Bucura-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credinciosi.
Bucura-te, Mieluseaua, care ai nascut pe Mielul cel ce a ridicat pacatele lumii.
Bucura-te, vas, care ne scoti noua bucurie din izvorul nemuririi.
Bucura-te, rugatoarea pentru mantuirea celor pacatosi.
Bucura-te, scularea celor cazuti in pacate.
Bucura-te, ceea ce esti vindecarea tuturor neputinciosilor.
Bucura-te, ca esti cautarea celor pierduti.
Bucura-te, bucuria cea fara de veste a pacatosilor.
Bucura-te, potolirea a toata intristarea.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 6-lea

Propovaduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, caci cu cinstitul tau acoperamant acoperi pe tot neamul crestinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mantuitorul lumii, si izbavesti din toate nevoile pe robii tai, cei tematori de Dumnezeu, care cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Stralucind darul cu raze luminoase de la sfanta icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credinta plecam genunchii inaintea ei, si cu lacrimi ne rugam tie: alunga norul ispitelor ce vin asupra robilor tai, si cu bucurie sa strigam tie:
Bucura-te, ceea ce duci rugaciunile credinciosilor Fiului tau si Dumnezeului nostru.
Bucura-te, ceea ce stai inaintea scaunului Dumnezeirii si te rogi pentru noi.
Bucura-te, mijlocitoare intre Dumnezeu si om, care ne izbavesti pe noi din nevoi.
Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, de la Dumnezeu daruita noua.
Bucura-te, pom infrumusetat, cu care se acopar multi.
Bucura-te, pom cu luminoasa roada, din care se hranesc credinciosii.
Bucura-te, acoperamantul lumii, cel mai lat decat norii.
Bucura-te, pamantul fagaduintei din care ne izvorasc toate bunatatile ceresti si pamantesti.
Bucura-te, soare luminos, care neincetat luminezi pe cei credinciosi.
Bucura-te, stalp de foc, care povatuiesti pe cei alesi catre cereasca Imparatie.
Bucura-te, brazda, care cresti multimea indurarilor.
Bucura-te, ceea ce ne daruiesti toate bunatatile.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 7-lea

Vrand sa arati izvoare de minuni de la sfanta icoana ta, bucuria tuturor celor necajiti, ai poruncit, Stapana, bolnavei Eftimia sa savarseasca inaintea sfintei tale icoane cantari de rugaciune; si primind vindecare sa vesteasca tuturor milele tale, pe care le-ai daruit prin sfanta ta icoana, pentru ca sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor ce le dai in dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta si noi nu tainuim minunile si facerile tale de bine catre noi robii tai, ci cu multumire, preaslavim pe Dumnezeu si cantam lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Scaldatoarea Siloamului vindeca bolile, insa mai presus s-a aratat, Preasfanta Stapana, biserica ta, in care ne inchinam icoanei tale celei facatoare de minuni. Fiindca aceasta, nu numai odata intr-un an, si nu numai cei ce intra mai intai dobandesc sanatate, ci de-a pururea vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce, cu buna credinta si cu dragoste vin catre tine. Pentru aceasta strigam tie:
Bucura-te, scaldatoare, in care se afunda toate durerile noastre cele sufletesti si trupesti.
Bucura-te, pahar, cu care se primeste bucuria si mantuirea.
Bucura-te, piatra, care ai adapat pe cei insetati de viata.
Bucura-te, lemn, care indulcesti apele cele amare ale marii lumesti.
Bucura-te, izvor nesecat al apei celei datatoare de viata.
Bucura-te, ceea ce indulcesti necazurile noastre cele amare.
Bucura-te, baie, care speli intinaciunea pacatului.
Bucura-te, potolirea intristarilor noastre.
Bucura-te, vindecarea bolilor noastre.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti din nevoi.
Bucura-te, ceea ce calci puterea demonilor.
Bucura-te, ceea ce rusinezi pe vrajmasii nostri.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 8-lea

Nemernici si straini de credinta crestineasca sunt acei care nu se inchina chipului tau, celui intru tot sfant, caci tu, Stapana, ca o Maica a Unuia din Sfanta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiti de duhurile cele necurate si se inchina cu credinta sfintei tale icoane, ii vindeci si sanatosi ii faci pe ei. Pe toti cei bolnavi sufleteste si trupeste care se roaga tie, ii tamaduiesti si cele de folos pentru dansii le randuiesti. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu multumire strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toata viata noastra pe pamant, este plina de durere si de intristare. Sufletul, bolnav de pacate, trupul de dureri se chinuieste, pentru ca mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pedepseste. Catre tine dar alergam, Maica lui Dumnezeu, si inaintea preacinstitei tale icoane cazand, ne rugam: Umple de bucurie si de veselie inima noastra cea intristata si cu bucurie sa strigam tie:
Bucura-te, povatuitoarea care ne duci pe noi in patria cereasca.
Bucura-te, Imparateasa cerului si a pamantului, cere ne deschizi noua usile raiului.
Bucura-te, cea preamilostiva, care ne miluiesti pe noi.
Bucura-te, chivernisitoarea casei, care bine randuiesti viata noastra.
Bucura-te, cea preafericita, care de prooroci ai fost vestita.
Bucura-te, fericit pantece, care ai nascut pe Fiul lui Dumnezeu.
Bucura-te, rugul cel nears.
Bucura-te, zid nestricat.
Bucura-te, izvor purtator de viata.
Bucura-te, floarea cea pururea nevestejita.
Bucura-te, imblanzirea inimilor celor rai.
Bucura-te, neincetata bucurie a credinciosilor.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 9-lea

Toata dulceata cea lumeasca in lumea aceasta este amestecata cu intristare. Marirea si bogatia trec. Frumusetea si sanatatea se vestejesc. Prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. Indulceste dar, necazurile robilor tai, Pricinuitoarea bunatatilor si bucuria ta cea nestricata da-ne-o noua celor ce strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte sa mangaie pe cei necajiti. Ci tu singura, Stapana, daruieste inimii noastre mangaiere, cu razele darului tau. Alunga norul necazurilor noastre si negura mahnirii ca sa strigam tie:
Bucura-te, ca esti nadejde de bucurie pentru toti crestinii.
Bucura-te, bucuria si impacarea lumii.
Bucura-te, datatoarea bunatatilor ceresti si pamantesti.
Bucura-te, nadejdea mantuirii noastre.
Bucura-te, corabia celor ce vor sa se mantuiasca.
Bucura-te, limanul celor ce inoata pe marea vietii acesteia.
Bucura-te, singura pazitoare a celor ce dupa Dumnezeu spre tine nadajduiesc.
Bucura-te, imbracamintea celor goi de indrazneala pentru multimea pacatelor.
Bucura-te, pazitoarea si intarirea tuturor.
Bucura-te, ocrotitoare si sfanta adapostire a tuturor credinciosilor.
Bucura-te, ajutatoarea tuturor celor ce cu credinta se roaga tie.
Bucura-te, luminoasa constiinta a darului.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al 10-lea

Domnul Cel iubitor de oameni, vrand sa mantuiasca lumea din chinul vesnic si din neincetata suferinta S-a salasluit in pantecele tau cel pururea fecioresc si pe tine, Maica Sa, te-a daruit celor pieritori spre ajutor, spre acoperamant si aparare, ca sa fii celor mahniti mangaiere, celor necajiti bucurie, celor deznadajduiti nadejde, ceea ce ne izbavesti de chinul cel vesnic, prin mijlocirea ta si catre vesnica ta veselie aduci pe toti care cu credinta striga Fiului tau si Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu si tuturor celor ce alearga catre acoperamantul tau. Pentru aceasta ne rugam tie. Apara, acopera si pazeste pe toti cei saraci si fara de ajutor si izbaveste din ispite, din necazuri si din nevoi pe cei care cu credinta striga tie:
Bucura-te, stalpul fecioriei.
Bucura-te, vas ales al curatiei si al intregii feciorii.
Bucura-te, cununa cea marita a celor care cu nevointa se lupta impotriva poftelor.
Bucura-te, ceea ce dai vesnica bucurie celor ce se ostenesc in viata calugareasca.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de vapaia patimilor.
Bucura-te, ceea ce gonesti negura ispitelor.
Bucura-te, povatuitoarea intregii feciorii.
Bucura-te, sprijinitoarea curatiei.
Bucura-te, indreptarea oamenilor.
Bucura-te, cea prin care din cadere ne-am sculat.
Bucura-te, intarirea cea tare a credintei.
Bucura-te, tamaia cea placuta a rugaciunii.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, bucuria celor necajiti.

Condacul al 11-lea

Cantarea cea cu totul de umilinta aducem tie, noi robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, aparatoarea cea atotputernica a neamului crestinesc. potoleste bolile robilor tai celor ce suspina. Imblanzeste mania lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastra pentru pacatele noastre. Izbaveste-ne din toate necazurile pe noi, robii tai, care strigam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Faclie primitoare de lumina din carbunele darului lui Dumnezeu aprinsa s-a aratat noua preacinstita icoana ta, Stapana, spre sfintirea si mangaierea noastra. Iar noi, cu dragoste cinstind-o si cu credinta ingenunchind inaintea ei strigam tie:
Bucura-te, ceea ce cu puternica ta aparare din toate nevoile ne scoti pe noi.
Bucura-te, ceea ce din foamete sufleteasca si trupeasca ne izbavesti pe noi.
Bucura-te, ceea ce cu rugaciunile tale stingi focul patimilor noastre.
Bucura-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea vesnica.
Bucura-te, tare ajutatoare in razboaie.
Bucura-te, ceea ce ne acoperi pe noi de navalirea altor neamuri.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de razboiul cel dintre noi.
Bucura-te, ceea ce pazesti pe cei ce calatoresc pe pamant si pe ape.
Bucura-te, ceea ce izbavesti pe cei robiti.
Bucura-te, grabnica izbavire de ingrozirea lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastra.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti.

Condacul al 12-lea

Zalog din darurile tale voind sa dai neamului crestinesc icoana ta cea facatoare de minuni, ai daruit-o noua, Maica lui Dumnezeu, de la care celor ce vin cu credinta, izvoare de minuni se revarsa; neputintele se vindeca si necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cantand milele si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, toti te laudam ca pe o tare statatoare a noastra si cu umilinta venim la tine ceea ce te rogi pentru noi. Si cerem ca sa inalti mainile catre Fiul tau rugandu-l ca pururea in viata aceasta si dupa moartea noastra sa nu se departeze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigam tie:
Bucura-te, nadejdea noastra in viata aceasta si dupa moartea noastra.
Bucura-te, ceea ce randuiesti sfarsit dulce si cu pace din viata aceasta tuturor celor ce nadajduiesc spre tine.
Bucura-te, ceea ce esti nadejdea si apararea noastra in ziua judecatii.
Bucura-te, imblanzirea Dreptului Judecator.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti din gheena cea vesnica.
Bucura-te, nadejdea de mantuire a tuturor.
Bucura-te, cheia imparatiei lui Hristos.
Bucura-te, usa raiului.
Bucura-te, pod care duci la ceruri.
Bucura-te, adapostire si buna aparare a tuturor pacatosilor care se caiesc de pacatele lor.
Bucura-te, bucuria ingerilor.
Bucura-te, marirea si mangaierea tuturor dreptilor.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti.

Condacul al 13-lea

O, intru tot laudata, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce spre bucuria cerului si a pamantului ai nascut pe Imparatul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeritilor robilor tai. Primeste aceasta putina rugaciune a noastra si ne izbaveste pe noi din toate nevoile. Vindeca neputintele noastre cele sufletesti si trupesti. Alunga de la noi toata rautatea si intristarea. Daruieste-ne sanatate si cu rugaciunile tale ne izbaveste din munca cea vesnica pe cei ce cantam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se citeste iarasi Icosul intai: Ingerul cel mai intai... si Condacul intai: Aparatoare Doamna... si se face otpustul. Iar apoi se citeste aceasta:

Rugaciune

O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum in ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem inaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin.

Imparateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mangaiere decat numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.


Sursa

 http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-maicii-domnului-bucuria-tuturor-celor-necajiti-67073.html

Maica Domnului - ocrotitoarea noastra

Mareste imaginea.

Toate bucuriile credintei noastre, toate bucuriile crestine: bucuria de Domnul Hristos, bucuria de invatatura Domnului Hristos, bucuria din Iertfa Domnului Hristos, bucuria din invierea Domnului Hristos, bucuria din inaltarea la cer a Domnului Hristos, bucuria din gandul la cea de-a doua venire a Domnului Hristos, bucuria din tot ce stim despre Domnul Hristos, bucuria din Sfanta Liturghie pe care ne-a lasat-o Domnul Hristos, bucuria din Sfanta impartasire cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, toate acestea, intr-un fel, vin prin Maica Domnului. Asa ca bucurie a vestit nasterea Maicii Domnului intregii lumi.

Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. De ce o cinstim noi pe Maica Domnului, de ce o pomenim pe Maica Domnului, de ce o marim pe Maica Domnului? Cel dintai raspuns la intrebarile acestea este: "Pentru ca asa ne invata Biserica noastra!". Asa ne-am pomenit. Ne-am pomenit in lumea aceasta ca cinstitori ai Maicii Domnului. Am trait de-a lungul vietii noastre cu gandul la Maica Domnului.

Nu stiu daca ati bagat de seama ca, intre rugaciunile de multumire dupa ce ne impartasim cu Sfintele Taine, este si o rugaciune catre Maica Domnului, in care se arata ce trebuie sa credem noi, sa simtim noi in legatura cu Maica Domnului: "Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare". Nu zicem "Preasfanta Stapana noastra". Ca si cand ni s-ar atrage atentia: "Baga de seama, stai in fata Maicii Domnului si spui cuvinte care te privesc pe tine.” Nu te intereseaza ce zic altii, ce gandesc altii. Tu, "preastanta Stapana mea, Nascatoare de Dumnezeu". Deci te stiu Nascatoare de Dumnezeu si Stapana, dar Stapana mea, "Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina intunecatului meu suflet". Lumina intunecatului meu suflet... Deci o socotim pe Maica Domnului lumina. De ce? Pentru ca fiind Maica Luminii, Maica Domnului Hristos, este si ea lumina. Deci: "Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina inmnecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea".

Ce sa fie Maica Domnului pentru noi? Nadejde, inca o nadejde! De ce? Pentru ca avem ajutorul Maicii Domnului. si daca stim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperamantul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului si de rugaciunile Maicii Domnului, avem un plus de nadejde. Maica Domnului este nadejde: "Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub sfant acoperamantul tau".

Ce mai este Maica Domnului? Acoperamant. Ce inseamna "acoperamant"? Nu ca sta Maica Domnului cu ceva intins deasupra noastra, ci ca Maica Domnului este aparatoarea noastra. Ne scoate din primejdii, ne apara de rele: "Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu", care esti aparatoare pentru noi.

Nadejdea, acoperamantul, scaparea, adica un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mangaiere pentru noi. Cata vreme ne traiesc parintii, cata vreme ne traieste mama, parca avem pe cineva. Chiar daca ne-am putea gandi vreodata ca ne-ar parasi toata lumea, mama nu ne paraseste.

Mi-aduc aminte, a fost odata la noi la manastire o imprejurare mai grea si mama a zis: "Apoi, daca nu mai poti sta aici, sa vii acasa, ca doar tu ai unde veni". E ceva atat de induiosator... Vedeti ce inseamna inima de mama? Nu te lasa niciodata. Te lasa altii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeaza, te imping, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama! Fot face strainii, dar cine are inima de mama nu poate. Apoi tu, daca nu mai poti sta aici, sa vii acasa ca doar tu ai unde veni...". Daca mama cea pamanteasca poate face asa ceva, ganditi-va la Maica Domnului! Maica Domnului sa ne paraseasca vreodata? Se poate cumva sa ne paraseasca Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru ca este mama, pentru ca are inima de mama. Noi zicem "Maica Domnului" ca si cand am zice un titlu. Or, noi trebuie sa stim ca Maica Domnului este mama. si nu este mama numai pentru Domnul Hristos, este mama pentru toti cei care vrem s-o avem de mama.

Maica Domnului ne cheama la Domnul Hristos, ne cheama sa fim aproape de Domnul Hristos. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea sa ne ocroteasca asa cum gaina isi intinde aripile peste puii ei. Ati vazut clostile cum isi aduna seara puisorii in jurul lor, cum ii acopera si le dau caldura din trupurile lor? Asa face mama closca, asa face mama mama si asa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos si ne recomanda si pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin si carora Domnul Hristos le-a facut vin din apa (cf. loan 2). De ce? Pentru ca a mijlocit Maica Domnului.

Sigur ca ne ajuta Dumnezeu in primul rand. Dar de multe ori ne gandim ca suntem pacatosi si ca nu suntem vrednica sa se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne lasa niciodata! Nu ne lasa niciodata, prin oricat de grele imprejurari am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputinciosi, Dumnezeu nu ne lasa. Nu ne lasa nici Maica Domnului. Maica Domnului este cu noi si ne ajuta, ne intareste, se roaga pentru noi, ne ocroteste si ne mangaie.

"Lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea". Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut si vrea sa ne ocroteasca, sa ne ajute si sa ne acopere cum isi acopera gaina puii sai. V-as ruga, cand mai vedeti cate-o closca intinzandu-si aripile peste puisorii sai, sa va ganditi ca Domnul Hristos a zis: "De cate ori am voit sa adun pe fiii tai cum aduna pasarea puii sai sub aripi." (Luca 13,34).

Niciodata nu putem fi singuri cand il avem pe Dumnezeu. Niciodata nu suntem singuri cand o avem pe Maica Domnului. Niciodata nu suntem singuri cand ii avem pe sfintii lui Dumnezeu. Niciodata nu suntem parasiti cand Dumnezeu este cu noi, cand Maica Domnului este cu noi. stiri cine este parasit? Acela care vrea sa fie parasit: acela care injura, acela care minte, acela care fura, acela care face scandal, acela care bea, care se imbata si face rele-n casa. Acela nu este cu darul lui Dumnezeu si aceluia i-ar putea zice Domnul Hristos: "De cate ori voit-am sa va adun cum aduna gaina puii sai sub aripi, dar n-ati vrut". Cine vrea sa fie cu Dumnezeu il are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezeu, gandurile lui sunt gandurile lui Dumnezeu, simtirea lui este simtirea lui Dumnezeu.

Sa aveti mai multa incredere in Dumnezeu, mai multa incredere in Maica Domnului, mai multa incredere in bunatatea lui Dumnezeu si in bunatatea Maicii Domnului. "Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, intru cantari cinstind-o sa o marim". Sa o marim cum a marit-o Dumnezeu cand a ales-o. Sa o marim cum a marit-o Fiul sau cand S-a salasluit in pantecele ci cel pururea fecioresc. Sa o marim cum a marit-o ingerul binevestitor care i-a zis: "Binecuvantati esti tu intre femei." (Luca 1, 28). Sa o marim cum a marit-o Elisabeta, plina de Duhul Sfant, care a zis: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau." (Luca I, 42). Sa o marim cum a marit-o femeia care a ridicat glas din popor si a zis catre Domnul Hristos: "Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt." (Luca 11, 27). Sa o marim cum au marit-o ingerii si toti sfintii, cum a marit-o Biserica in toata vremea si sa nu ne lasam incurcati in gandurile noastre si in simtirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. Sa-i lasam in pace, sa ne rugam pentru ei, sa-i ocolim cand ne spun ca nu facem bine cand o cinstim pe Maica Domnului.

Sfarsesc aceste ganduri si aceste cuvinte pe care vi le-am spus voua si mi le-am spus si mie, din care m-am bucurat si eu si din care v-ati bucurat si voi, si va mai zic inca o data cum a zis mama, Dumnezeu s-o odihneasca: "Tu, daca nu mai poti sta aici, sa vii acasa, ca ai unde veni.".

Apoi, sa stiti ca Maica Domnului zice tot asa catre noi. Dumnezeu sa ne ajute. Maica Domnului sa ne ocroteasca si sa ne intelepteasca, pentru ca sa avem bucuria pe care o da Maica preacurata, Maica bucuriei. Amin!

Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin!

Parintele Teofil Paraian
Manastirea Brancoveanu, 8 septembrie 1997

Sursa

 http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/maica-domnului-ocrotitoarea-noastra-141570.html

Postul Adormirii Maicii Domnului. Tradiții și obiceiuri

Creştinii ortodocşi sunt, de miercuri şi până în 15 august, în Postul Adormirii Maicii Domnului. Postul, cunoscut în popor şi ca Postul Sfintei Mării sau Sântămăriei, începe în acest an cu o zi mai devreme, respectiv în 31 iulie, şi se încheie în 15 august.
În acest post, credincioşii vor putea mânca peşte în 6 august, în ziua praznicului Schimbării la faţă. De asemenea, sâmbăta şi duminica este dezlegare la ulei şi vin.
 Biserica recomandă ca, în această perioadă de post, să fie citită zilnic rugăciunea “Paraclisul Maicii Domnului”.
 Pentru traditia creștina postul reprezintă o normalizare a naturii noastre, și nu o persecutare a acesteia. După învățătura creștina, omul firesc este cel de dinainte de păcat, deoarece păcatul este o manifestare contrăra firii. Ca și omul primordial, astăzi, omul contemporan uită de Dumnezeu prin păcat. Putem spune că astăzi postul este mai necesar ca oricând, dacă ținem seama că omul este alipit de valorile materiale și săracit de Dumnezeu. Pentru un creștin autentic adevărata bogăție este atunci când a reușit să-L omenească pe Dumnezeu și să se indumnezeiască.
 Cum trebuie sa postim
 Tipicul cel Mare și învățătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea și vi­nerea, până la Ceasul IX, adică pana la ora 15.00, cand se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la fată), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, pește și vin. În timpul acestui post se citesc în bisericile mânăstirești cele doua Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov, scrie crestinortodox.ro.
 Originea Postului Sfintei Marii
 Postul Adormirii Maicii Domnului a fost fixat în secolul al V-lea, când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început, durata postului era diferită: cei din Antiohia posteau o zi, în vreme ce la Ierusalim acest post ţinea opt zile. Existau şi creştini care posteau toată luna august, în vreme ce alţii posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei şi a duratei postului a avut loc în secolul al XII-lea, în 1166, la un sinod ţinut la Constantinopol şi condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis.
 Obiceiuri în Postul Adormirii Maicii Domnului
 Din informaţiile publicate de Tudor Pamfile, în ‘Sărbători de toamnă şi Postul Crăciunului’, 1914, Postul Adormirii Maicii Domnului se socoteşte a fi tot aşa de mare, adică de însemnat, ca şi Postul Mare de dinaintea Paştilor, din care se zice chiar că este rupt. Ca urmare, toată lumea trebuie să-l ţină cu sfinţenie, nefiind îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor şi copiilor, scrie Monitorul de Suceava.
 Cu privire la perioada postului, muscelenii ‘nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peşte nu-i decât o singură zi, Pobrejenia (Schimbarea la Faţă n.n.), că Postul Sîntă-Măriei este rupt din Păresimi.’ De asemenea, în popor există credinţa potrivit căreia, ‘la început, Postul Paştilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung şi prea sărăcăcios, aşa că oamenii ieşeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micşorat acest post cu două săptămâni şi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Măriei Mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi’.

CREDINŢE POPULARE, TRADIŢII, SEMNE - Ion Ghinoiu.

1 August – Scoaterea Sfintei Cruci, Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului; Macaveii (Macabeii)
Importanţa calendaristică a Sântămăriei Mari este subliniată de prefaţarea sărbătorii cu postul de două săptămâni (1-14 august), perioadă în care se organizează pelerinaje la mănăstirile care au hramul Sfintei Fecioare.
Această zi este numită şi Macaveiul stupilor, pentru că este ultima zi în care se mai poate aduna mierea, care, culeasă azi, capătă virtuţi miraculoase de vindecare.
O altă denumire a zilei este Macaveiul ursului, acum începând perioada de împerechere a urşilor. În această zi se ţine post pentru ca vitele să fie ferite de urşi, dar şi de boli.
6 August - Schimbarea la faţă; Probejenia
Sărbătoarea ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, pe Muntele Taborului, a fost suprapusă pe o sărbătoare, deja existentă în calendarul popular românesc, Probejenia.
La Probejenie frunza codrului începe să-şi schimbe culoarea, de-acum iarba încetează să mai crească şi pleacă păsările migratoare.  În unele zone se crede că berzele pleacă spre ţările calde, ducând rândunelele pe spate, iar oamenii ţin sărbătoarea pentru ca păsările să ajungă cu bine.

Astfel, pe 14 august, seara, se canta Prohodul si Binecuvantarile Maicii Domnului, la fel ca in Vinerea Mare, si se poarta Epitaful la fel ca in Saptamana Patimilor.

In dimineata sarbatorii, traditia spune ca femeile crestine trebuie sa mearga la biserica cu mancare aleasa si fructe din noua recolta, de regula, struguri si prune care, dupa ce sunt binecuvantate de preot, se impart participantilor la slujba in amintirea celor care nu mai sunt. De asemenea, dis de dimineata, femeile culeg flori pe care le duc la biserica si le pun la icoane.

Sarbatoarea se numeste Adormirea Maicii Domnului pentru ca, pe de o parte, in cadrul bisericii, nu se poate vorbi de moartea propriu-zisa a unui sfant iar, pe de alta parte, traditia bisericeasca spune ca sfarsitul Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.

Traditia mai spune ca aceasta sarbatoare se respecta mai ales pentru sanatate, casatorie, nastere usoara si vindecarea de boli.

Tot traditia spune ca de Santamaria se aduna ultimele plante de leac, care se pun la icoana pentru mai multa eficienta. Dupa aceasta sarbatoare, semnele toamnei vor fi, din zi in zi, tot mai evidente, chiar daca luna august este inca luna de vara.

Se crede ca, daca in apropiere de ziua Santeimarii, infloresc trandafirii, toamna va fi lunga.

Tot la Sfanta Maria Mare, ciobanii coboara oile de la munte si barbatii isi schimba palaria cu caciula, semn ca vara-i pe terminate, obicei care se respecta pretutindeni.

De Santamaria, fetele poarta o planta numita navalnic, despre care se spune ca are puterea sa aduca petitori. Pe 15 august, se deschide si sezonul nuntilor si tot acum se tocmesc pandarii la vii.

In unele zone, se obisnuieste ca cei care poarta numele Sfintei Maria sa-si sarbatoreasca ziua onomastica.

Pe 15 august este si Ziua Marinei, prilej de distractie pentru romanii care vin din toata tara la Constanta sa se bucure la festivalul marii.



Sursa
http://www.telegrama.ro/social/item/10017-postul-adormirii-maicii-domnului-traditii-si-obiceiuri
 http://transilvaniareporter.ro/articole-cititori/postul-adormirii-maicii-domnului-traditii-si-obiceiuri/
 http://www.ziare.com/social/sarbatoare/santamaria-mare-traditii-obiceiuri-superstitii-1184209